Anne

Sălbatice ghemotoace de hârtie mă-nconjoară,

Poezii neisprăvite și măzgăleli de-o primăvară...

De-aș putea întoarce roata timpului înapoi,

Mi-aș lua vechea inspirație într-o traistă.

M-aș întâlni cu mine la o ceașcă de cafea;

Între noi e doar o crăpătură de timp.

Am construi atunci din dorințe palpabilul –

Ți-aș da în schimb, tânără scriitoare, încrederea.

Mi-a mai rămas numai cenușa imaginației;

Aș vrea cândva să te iubești mai presus de nori,

Din praful de cenușă și praf de iubire

Să faci capodopere, din nou.

N-aș ști că ne-am întâlnit la o cafenea

De nu mi-ar veni inspirația, ultima oară,

De n-aș vedea porumbelul cu aripi întinse

În ceașca ta, în zațul de cafea.