Poate că ați auzit de multe ori povești împărtășite de studenți care muncesc part-time în timpul facultății și despre cum reușesc să își gestioneze timpul și resursele, mai ales când facultatea urmată este cea de medicină. O facultate care nu este atât de darnică în ceea ce privește timpul liber cu studenții săi. Pot să vă spun că nu este nici pe departe imposibil să mergi la cursuri, să faci și voluntariat și să și muncești în același timp, dar bineînțeles că este necesar ca toate aceste angajamente să le faci din plăcere într-o anumită măsură. 

Diferit la povestea mea este locul unde muncesc, și anume într-o farmacie, iar ce vă scriu acum nu este neapărat despre cum reușesc să duc la bun sfârșit toate aceste activități, cât este despre experiența pe care am acumulat-o până acum, fiind de ambele părți ale “baricadei”. Iar acest lucru mi-a conferit, pe lângă un ajutor important în studiul anumitor materii, cum ar fi medicina internă sau farmacologia, o interesantă vedere de ansamblu asupra unui sistem căruia îi lipsesc multe și pe care fiecare dintre noi poate să îl ajute să evolueze. 

Într-o societate sănătoasă cu un sistem sanitar, și nu numai, extraordinar de bine pus la punct, cuvântul cheie în jurul căruia gravitează întreaga activitate este “echipă”. Sunt sigură că nu vă sunt străine anumite concepte cum ar fi cel de echipă multidisciplinară care îngrijește anumiți pacienți ce necesită o abordare terapeutică holistică și complexă, formată din medici cu diferite specializări, dar și psihologi sau psihoterapeuți, kinetoterapeuți, acolo unde este nevoie, dar mai ales farmaciști clinicieni.

 Majoritatea, studenți fiind, visăm încă de pe băncile facultății la spitale și secții unde conceptul expus anterior reprezintă o normalitate de zi cu zi, dar pragmatic și realist vorbind, suntem abia la început de drum. Aceste echipe multidisciplinare pe care le vedem în House M.D. sau Grey’s Anatomy au început să prindă contur, iar medicii le realizează importanța și necesitatea, dar când și când se lovesc ca de un zid, la care o parte din aceste categorii profesionale contribuie cărămidă cu cărămidă prin atitudinea pe care o au. Vorbesc despre acea atitudine care în anumite momente, de exemplu, nu îi lasă să își sune colegii medici să le ceară o informație de natură medicală, de teamă să nu pară în fața acestora mai slab pregătiți și acest lucru să le clatine cumva autoritatea personală și profesională. Iar atitudini ca aceasta nu fac nimic altceva decât să slăbească încrederea între medici, dar și între medici și alt personal sanitar, pentru că nu ar trebui să fie o competiție între cine știe mai mult și mai bine.

Relația dintre medic și farmacist ar trebui, înainte de toate, să existe. Este de la sine înțeles că beneficiul suprem al acestei colaborări este însăși sănătatea pacientului pe care amândoi îl tratează și sfătuiesc, pentru că și pentru farmacist sau asistentul de farmacie persoana de pe partea cealaltă a counter-ului se numește tot pacient, și nu client așa cum destul de mulți oameni nu știu. 

Am văzut nu de puține ori  atitudini care mai de care mai sfidătoare și atotștiutoare ale anumitor pacienți care au călcat pragul farmaciei și care nu acceptau nici în ruptul capului un sfat din partea colegelor mele, fie pentru că “nu e siropul ăla din reclamă”, fie pentru că din punctul lor de vedere, angajații din farmacie nu au niciun fel de pregătire în acest sens, nicidecum farmaciștii nu sunt farmaciști după 5 ani grei de facultate, ci după “3 luni de vreun curs, ceva”. Iar să fii considerat un simplu vânzător, ba mai mult, un colaborator ascuns al “Big Pharma” care are beneficii bănești pentru că recomandă un medicament mai scump, este nicicum decât înjositor și umilitor. 

Farmaciștii și asistenții de farmacie se luptă în fiecare zi cu aceste concepții greșite și chiar cu această direcție țintită pe marketing spre care tind să se îndrepte lanțurile farmaceutice mari, punând pe primul plan, la fel ca medicul, binele și sănătatea pacientului. Deci nu ar fi greșit sau absurd să îi plasăm pe aceeași treaptă într-o scară a “importanței” în viața și tratarea unei persoane bolnave. 

Ați putea spune că industria farmaceutică își are mare parte din vină, că în fiecare pauză publicitară sunt 7 reclame la suplimente sau medicamente și că totul este bazat numai și numai pe profit, dar la fel cum există medici, mulți la număr, care își fac meseria cu dăruire și respect pentru pacient și nu urmărind doar interesele personale și materiale, există în aceeași măsură personal în farmacii care veghează asupra acelorași principii și pe care le respectă cu desăvârșire, chiar când sunt acuzați aproape în fiecare zi de anumite persoane că vând măști chirurgicale sau eliberează Euthyrox sau Siofor “pe sub mână”. Pentru că nu-i așa?, vremurile de criză scot câteodată ce e mai urât din noi, dar acest mesaj, în ansamblul lui, ar trebui să răzbată și după ce această perioadă trece, mai ales pentru că și cei din farmacii sunt, în săptămânile ce au trecut și cele ce vor urma, eroi în linia întâi. 

În această perioadă, mai mult ca niciodată, ar trebui să lăsăm ce e mai bun și frumos din noi să iasă la suprafață și să vadă ușor ușor soarele care ne lipsește tuturor. Și să rămână acolo de acum înainte. Dacă e posibil, pentru totdeauna.

Autor: Mădălina Iacob