Joker, Batman si Umbra lui Jung

Una dintre pasiunile mele este psihicul uman cu toate secretele și minunile ce se regăsesc în el. În încercarea mea de a-l cunoaște și înțelege, am dat peste un psihiatru și psihoanalist elvețian numit Carl Jung, care m-a fascinat, speriat și marcat multă vreme prin profunzimea și înțelegerea cu care a reușit să facă cunoscut un subiect atât de vast și neînțeles.

E cumva surprinzător să văd că teoriile lui încă pot fi folosite pentru a explica atât de bine tot ce se petrece în lumea modernă, chiar și în filme. Și despre un film vreau să vă vorbesc astăzi, unul dureros, dar plin de semnificații, un film la care ne putem raporta fiecare dintre noi, într-o anumită măsură și din care putem învăța multe, printre care și cum să ne cunoaștem mai bine și de ce este esențial. Filmul se numește Joker, a apărut în 2019 și dacă nu l-ați văzut încă, o puteți face înainte de a citi mai departe.

Filmul vorbește despre o parte întunecată a naturii umane. Atât de întunecată și ascunsă, încât majoritatea nici nu suntem conștienți că o avem sau că de multe ori îi cădem pradă. Pentru a o cunoaște, ar trebui să avem curajul și forța de a trece peste propria moralitate și peste ceea ce societatea ne-a învățat încă de mici că este rușinos, condamnabil și inacceptabil. Este o întâlnire dureroasă, în care cu multă stupoare ajungi să te plimbi prin “groapă de gunoi” a minții tale și să dezgropi tot ce ai considerat ca fiind prea îngrozitor pentru a-i arăta cuiva sau chiar și ție, tot ce te sperie, tot ce te dezgustă, tot ce te rușinează, tot ce te face să te simți slab și nevrednic sau crud si animalic. Cu alte cuvinte, cutia Pandorei.

Aceasta latură a psihicului uman a fost numită de către Jung atât de sugestiv, Umbra. Umbra, pentru că atât timp cât lumina conștiinței nu bate spre ea, nu o putem cunoaște sau ști măcar că exista. Și poate că e mai sănătos așa, în majoritatea timpului, căci a deveni conștienți de latura noastră întunecată ar fi prea dureros și de neacceptat, poate chiar catastrofal pentru echilibrul nostru mental, întrucât pur și simplu nu am ști cum să gestionăm o astfel de revelație și ne-am prăbuși sub greutatea ei. Căci cine poate să treacă peste propria moralitate și stima de sine pentru a-și accepta trăsăturile care îi provoacă rușine, repulsie sau teamă?

Dar mai există o posibilitate, cea despre care vorbește filmul, adică despre pericolul ignorării și suprimării Umbrei pentru prea mult timp, situație în care, asemenea unui vulcan care a dormit 1000 de ani, acumulând constant presiune și forță, erupe brusc, acaparează total personalitatea individului și îl transformă în tot ceea ce mintea conștientă a încercat să evite.

Acesta este cazul lui Arthur Fleck, tânărul care mai târziu a devenit Joker. Viața acestuia este una dramatică. Înconjurat de sărăcie, trăiește împreună cu mama sa bolnavă, de care are grijă. În schimbul eforturilor sale, aceasta îi confirmă mereu că este o persoană bună. Muncește ca și clovn pentru a distra copiii, visând să ajungă un comedian de succes. Scopul vieții lui este să-i facă pe cei din jur fericiți, mândrindu-se cu imaginea sa despre el, aceea a unui om bun, care se sacrifică pentru binele celorlalți. În tot acest timp el își ignoră nevoile reale, reprimă durerea, respingerea, dezamăgirea și singurătatea ce le trăiește. Încearcă să-și găsească echilibrul în aprecierea celor din jur pentru talentul său ca artist, devenind dependent de validarea exterioară. Astfel devine foarte evident contrastul uriaș dintre ceea ce încearcă Arthur să fie, comedianul ce poartă mereu o mască și un zâmbet pe față și ceea ce crește sub falsa sa identitate fără ca el să știe, făcându-și uneori simțită prezența sub forma unui râs incontrolabil. Umbra acestuia, care cu cât e mai reprimată, cu atât devine mai densă și aproape de a scăpa de sub control. Ceea ce se si întâmplă în cele din urmă, atunci când fiind agresat de 3 tineri în metrou, îi ucide.  Personajul descoperă acum, cu groază, de ce este capabil cu adevărat, ce monstru a crescut în el în tot acest timp, sub masca unei persoane bune și zâmbitoare. Ultima lovitură pentru mintea lui atât de scindată, apare atunci când află că mama lui l-a adoptat, ucigând-o. În acel moment, se unește cu Umbra, asumându-și o nouă identitate, Joker. Dintr-un agent al binelui într-o viață tragică, ajunge un agent al răului într-o comedie.

Un caz cu final diferit este cel al lui Bruce Wayne, care de-a lungul poveștii ajunge cel mai mare inamic al lui Joker. Și viața acestuia a avut un început tragic, copil fiind asistând la uciderea părinților săi de către un hoț de buzunare. Astfel, a trecut prin experiențe similare ce au contribuit la formarea unei Umbre identice, agresivă și distructivă, plină de furie și frustrare. Dar personajul a reușit să se ridice deasupra ei, să o integreze și să o direcționeze spre un scop pozitiv, acela de a lupta împotriva criminalității, transformând-o într-un simbol, deși întunecat și înspăimântător, al binelui. În loc să fie consumat și posedat de întuneric, l-a învins, devenind acum mai puternic, devenind Batman.

Deși aceste cazuri desprinse din filme pot părea ireale, nu este așa. Ele doar spun aceeași poveste, spusă încă de la începuturile lumii prin legende sculptate în piatră. Astfel, fie că o spune un Dante care coboară în Infern, fie că o spune tânărul Buddha care își începe aventura spre iluminare, fie că o spune Făt-Frumos ce pleacă să lupte cu balaurul, povestea vorbește despre realitatea psihicului uman și despre drumul pe care este îndemnat fiecare să îl facă. Toți suntem chemați la aceeași aventură, una interioară, a înfruntării omului cu el însuși, cu proprii demoni sau cu întunericul plin de capcane și pericole, în care daca învingem, vom fi răsplătiți cu dobândirea comorii, raiului, fericirii sau altfel spus, cu o versiune mai completă și sănătoasă a noastră.

 Autor: Mihai Bologa