Andrei Robu

E blând zefirul serilor senine,

Dar tristă-i seara când sunt fără tine,

Căci chipul tău îl văd în orice floare

Și mă gândesc la prima sărutare.

Zadarnic în argint se îmbracă luna

Și câmpul și pădurea și grădina,

Că sunt stingher și noaptea mă înfășoară

Și gândul meu la tine zboară.

Acum, iubito, vino lângă mine,

În noapte să ne pierdem amândoi;

Privighetori cântau iar pentru tine,

Un fluturaș pe aripioare-și lasă

Cuvântul drag ce l-am așteptat:

Tu mi-ai spus că vrei să fii cu mine,

Apoi l-am prins și cu drag l-am sărutat.

Slab ca fluturașul zburător

Îmi apăreai în fața ochilor

Și mă făceai să sufăr pentru tine –

Văzându-te, m-au cuprins fiori.

Cuvintele ce le-am dat, iubite dragă,

Pe fluturașul meu nevinovat,

El mi-a șoptit că vrei să fii cu mine,

Apoi l-am prins și cu drag l-am sărutat.