Mă numesc Adina. Sunt studentă în anul V, iar anul acesta, în luna septembrie, am fost plecată cu un stagiu SCOPE în Grecia, Alexandroupolis. Deși până în ultima clipă am crezut că se va anula, am fost suficient de norocoasă și, cu puțin ajutor divin, am ajuns acolo. Alexandroupolis este un oraș-port, aflat destul de aproape de România, de aceea mașina personală este cel mai ușor mijloc prin care poți ajunge acolo. Cu avionul este mai dificil, deoarece nu există zboruri directe, iar majoritatea trec prin Atena, iar escalele sunt destul de lungi. Dar dacă vă doriți o aventură de neuitat și vreți să călătoriți "on a budget", autocarul este opțiunea perfectă - am experimentat acest lucru la întoarcere, într-o dubiță ce mergea constant cu 100 km/h, ajungând în doar șapte ore în București. 

Orașul este destul de mic, ceea ce mi-a plăcut, deoarece era foarte sigur. Plaja era foarte aproape, ne puteam întâlni ușor și nu pierdeam vremea pe drum, ca în orașele mari. De asemenea, fiind un centru universitar destul de mic, nu există cămine, toți studenții incomings fiind găzduiți de către studenți mediciniști greci. Comitetul este foarte prietenos și ospitalier, majoritatea gazdelor îți dau cheia și îți spun să te simți ca acasă, unii dintre ei chiar pleacă în vacanțe și îți lasă un apartament întreg, doar pentru tine. Grecia este o țară care te învață să fii mai liniștit, să îți faci mai puține griji, să lași stresul deoparte și să te bucuri de siestă. Peste tot vei fi înconjuratde ospitalitatea mediteraneană, de mâncare foarte bună și în porții foarte mari, de oameni prietenoși și de o căldură sufletească pe care fiecare dintre noi ar trebui să o aducă și acasă.

Practica am făcut-o pe secția de Cardiologie Intervențională a General University Hospital of Alexandroupolis – cel mai mare spital din regiunea respectivă, aflat la aproximativ 7 km de oraș. Transportul în comun este foarte bine pus la punct, iar autobuzul, practic, te aduce în fața spitalului. Am fost foarte surprinsă de implicarea personalului medical, tutorele nostru petrecea cam două-trei ore pe zi în care ne explica noțiuni teoretice, însoțite de exemple practice, unele improvizate de el, altele concrete, aplicate pe pacienți. Cu ajutorul acestui profesor, am avut șansa să îmi consolidez noțiunile  de fiziopatologie cardiacă (orice informație pe care ne-o explica era însoțită de un desen sau de o schemă), să stau la patul bolnavului sau pe secția de terapie intensivă coronarieni și să văd manifestările clinice ale patologiilor învățate în urmă cu un semestru și, de asemenea, să înțeleg importanța și meticulozitatea din spatele cardiologiei intervenționale. În plus, spitalul oferea posibilități nelimitate, puteam să asistăm la operații, să facem gărzi la urgențe sau la terapie intensivă, cu condiția să fim vaccinați și să ne facem teste rapide săptămânal. Menționez că am avut nevoie și de vaccin antihepatită B și meningococic, dar oportunitățile din spital depășesc prețul plătit, iar până la urmă este vorba de siguranța noastră.

Am fost zece incomings din țări precum Slovenia, Ungaria, Italia, Croația, Coreea de Sud, Irak și România. Ne vedeam în fiecare zi, cel puțin la cantina spitalului, unde aveam o masa inclusă, dar, de cele mai multe ori, ieșeam și seara în oraș, ceea ce ne-a făcut să fim un grup foarte omogen. Cu ajutorul studenților greci, atmosfera era mereu familiară în jurul nostru.  Deși nu am avut parte de excursii naționale, consider că am reușit să avem un program social destul de frumos și încărcat. Inițial, totul părea foarte dezorganizat, astfel că, dacă voiam să plecăm în weekend undeva,  trebuia să ne căutăm singuri cazare, dar în final am reușit să vizităm și alte locuri, precum Kavala, Xanthi, Thessaloniki și, cireașa de pe tort, Samothraki. De ce zic asta? Pentru că am ajuns pe o insulă destul de hippie (precum Vama la noi), de asemenea, plină de români, în care am stat la camping, majoritatea dintre noi pentru prima oară într-un cort, ba chiar am fost nevoiți să facem și autostopul. A fost, într-adevăr, o experiență care ne-a scos din zona de confort, pe care eu cu siguranță nu aș fi făcut-o dacă nu primeam sprijin și echipament din partea studenților greci. Este un loc magic, cu cascade foarte frumoase, ascunse în munți, cu plaje sălbatice și mulți oameni zen. Dacă aveți ocazia, vă recomand cu căldură să nu-l ratați, măcar de dragul feribotului. Pe lângă excursii, am avut și seri de karaoke, petreceri, greekfood workshop ( I love pita and tzatziki), training-uri, dar și câteva zile "țill" de plajă.

Închei prin a vă spune că nu contează locul, ci oamenii și energia. Orice experiență este o oportunitate din care puteți învăța și prin care puteți ieși din zona de confort, iar SCOPE ne oferă un spațiu cultural extrem de divers și șansa de a cunoaște oameni diferiți, atât în alte țări, cât și la noi acasă.

Autor: Adina Builescu-Antonescu