Bună! Mă numesc Natalie, am trecut în anul V și am fost vara trecută într-un stagiu în Sardinia, orașul Sassari, în luna iulie. Acolo am fost repartizată pe secția de medicină de urgență.

Experiența pe insulă a fost una frumoasă. Dacă vă plac plajele, zona aceasta este de vis. Mergeam aproape în fiecare zi la plajă.

Experiența mea, per total,  pot spune că a avut plusuri și minusuri:

Părțile bune au fost cu siguranță zonele frumoase, plajele, apa, orașul, care era estetic și curat, dar nu mare, ajungeam în 10 minute de mers la spital, iar până oriunde altundeva în cam 20-30 de minute, în condițiile în care eram cazată mai departe de centru. Nu am călătorit aproape deloc cu autobuzul în oraș, cu excepția zilelor în care mergeam la plajă, întrucât cea mai apropiată plajă era localizată la 30 de minute cu autobuzul.

Din cauza pandemiei, asociația lor nu a primit aprobarea de la cămine pentru a ne caza și, din acest motiv, am fost cazați la B&B-uri. Cazarea a fost asigurată de către comitetul local și am mai primit câte 100 de euro, bani de buzunar.

Noi, fiind 15 incomings, am fost separați în 2 locații, astfel pot spune că s-au format 2 ,,bisericuțe”.

Nu mă pot plânge de condiții. Eu am stat într-o vilă tipic italiană, veche, era o afacere de familie, și avea 3 camere de câte 2-3 persoane, fiecare având baie proprie. Aveam bucătăria noastră și un câine pe nume Giacomino.

Partea neplăcută în ceea ce privea cazarea a fost propietara, care era mereu nemulțumită și provoca tot felul de conflicte, dar, pentru că ea vorbea doar în italiană, nimeni nu o înțelegea. În orice caz. Petrecerile erau interzise, vă dați seama.

Un alt aspect negativ a fost perioada - întrucât, în luna iulie, studenții italieni sunt în sesiune. Astfel, pot spune că nu am avut prea multe activități împreună, însă ne-am descurcat singuri. Cu toate acestea, dacă nu știam ceva, aveam mereu persoana de contact care îmi răspundea la întrebări pe whatsapp. Nu spun că este neapărat rău că nu am avut activități, căci așa am avut libertatea să facem ce vrem. Însă, comparativ cu amplitudinea de activități făcute în țară, în Brașov, pentru studenții Incomings, programul social nu a fost atât de satisfăcător. 

În weekenduri am văzut mai multe orașe din apropiere, precum: 

1. Olbia (oraș-port);

2. Alghero; 

3. Castelsardo (care era un oraș-cetate, pe un deal, în apropiere de mare, cu străzi înguste și case vechi, colorate, specific italiene, de vis! Orașul este destul de mic, în 3-4 ore poate fi vizitat)

4. Porto Torres (un orășel-port, cu o plajă  între stânci, de pe care te poți arunca de la înălțime)

5. Cagliari - orașul este considerat capitala Sardiniei și este deosebit de bogat din punct de vedere arhitectural și cultural. Lângă oraș sunt situate multe plaje, printre care se află una de unde poți admira păsările flamingo. 

Ca plaje impresionante: 

1. Argentiera era un oraș aproape părăsit, plaja este neamenajată și, ca urmare, nu era aglomerată. Partea neplăcută a fost mersul rar al autobuzelor, astfel că erai obligat să stai chiar câteva ore bune în stație până să sosească un autobuz. Special la această plajă este pietrișul, care ține loc de nisip - de aici numele de ,,plaja argintie”. Plaja are multe stânci, pe unde poți face drumetii, pe drumuri cu o vegetație atât de bogată și cu un apus deosebit. 

2.  La Pelosa - o plajă cu nisip fin, apă de mici adâncimi, clară și întinsă, în depărtare putând fi zăriți munți și un turn medieval. Plaja  face parte dintr-o rezervație naturală și astfel trebuia să plătești bilet pentru a putea intra. Inevitabil, din cauza popularității, era foarte aglomerată.

3. În Olbia am fost într-o excursie unde am vizitat cu barca două mici insule cu plaje, unde am putut înota cu peștii.

Din păcate, stagiul în spital a fost puțin dezamăgitor. Faptul că nu vorbeam italiană a fost un foarte mare dezavantaj. Nici măcar tutorele meu nu cunoștea limba engleză, deși era șeful secției de medicină de urgență. Chiar dacă nu înțelegeam mare lucru, primele zile le-am petrecut la spital cu o doamna doctor care îmi vorbea în italiană despre cazurile de pe secție. În aceste zile am pierdut mult timp stând pe scaun. În cele din urmă, am dat de o rezidentă care vorbea limba engleză și care m-a invitat într-o gardă. Împreună cu ea și cu un asistent, care de asemenea vorbea engleza, atunci am învățat cel mai mult. Din păcate rezidenta a intrat în vacanță, așa ca am fost trimisă către alt doctor care vorbea limba engleză. Acest doctor deja avea doi studenți italieni în grijă, așa că m-a lăsat să stau doar în prima zi. Din păcate, nu a vorbit deloc cu mine, ci doar cu studenții lui, în italiană, iar mie mi se traducea. M-am simțit foarte prost în ziua aceea, ca urmare am încercat să schimb departamentul, dar nu am reușit. Într-un final am obținut semnăturile necesare de la tutore, și am terminat stagiul cam în trei săptămâni.

În concluzie, recomand genul acesta de experiență pentru că nu știi niciodată în ce situație te vei afla și cât de dificilă ți se va părea. În aceste experiențe înveți sa te descurci singur într-o țara străină și să te adaptezi. Însă, dacă totuși ai o problemă, o sa ai mereu la dispoziție măcar o persoană de contact care să te ajute. Mereu vor fi câțiva voluntari care te vor ghida și îți vor spune ce poți să vizitezi. De asemenea, nu ești niciodată cu adevărat singur, mereu o să fie ceilalți studenți străini, veți merge în diverse locuri și veți plănui să vizitați alte orașe sau alte atracții turistice mai importante. 

Autor: Natalie Gheorghiu