Autor: Horia Buzduga

Sunt încă multe de întrebat,

Timpul... nu poate fi oprit.

De ce e ziua cât minutul,

Iar noaptea cât un asfințit?

E noapte, liniște deplină,

Iar mintea gânduri îmi adună.

Tu chiar credeai că o să poți

Să treci iar singur prin furtună?

O, chip de lut naiv și singur,

Tu ai uitat că-n astă lume,

Noi suntem mici, neînsemnați,

Iar timpul stă să se consume?

Tot căutăm și nu găsim,

Dar aruncăm câte-o privire.

Ce-ar trebui să dăm la schimb

Pentru o clipă de iubire?

Un vis, un gând, un dor și cam atât.

Cu mintea, gânduri tot străbat.

Dar știu că timpul e destul, căci

Sunt încă multe de întrebat.