Un reper clasic în universul muzical este reprezentat de o capodoperă atât a lumii teatrului, cât și a cinematografiei - frumosul musical The sound of music. Și spun frumos întrucât fiecare piesă muzicală, fiecare replică a personajelor și fiecare detaliu cinematografic transmit un mesaj atât de pur, curat și profund, încât încă de prima dată când am vizionat filmul, m-am îndrăgostit iremediabil. 

Mai departe, vom lua drept referință capodopera cinematografică realizată în 1965, avându-i ca protagoniști pe Julie Andrews și Christopher Plummer, adaptare a musical-ului lui Richard Rodgers. Dacă la prima vedere, din cauza manierei ludice în care evenimentele sunt înfățișate, filmul nu pare a fi despre mesaj, la o vizionare mai atentă și mai fină, observi acel laitmotiv “frumos” (cum l-am numit mai sus) conotat în aproape fiecare replică și în fiecare piesă muzicală, în fiecare detaliu. 

Filmul este compus din două părți separate printr-un Intermezzo ce realizează tranziția între cele două lumi, Austria prenazistă și cea postnazistă. În prima lume, regizorul poartă spectatorii pe aripile muzicii prin povestea familiei Von Trapp. Căpitanul Von Trapp este un comandant de marină văduv ce își educă copiii cu strictețe, iar Maria o tânără ce iubește muzica și care, înainte de a se pregăti a îmbrățișa viața monahală, devine guvernanta familiei. Deși este întâmpinată cu reticență, ambiția sa de a readuce muzica în casa familiei reușește să vindece sufletele îndurerate ale familiei. Căpitanul Von Trapp și Maria se îndrăgostesc, moment ce adeseori în filme este considerat a fi deznodământul. 

Cea de-a doua parte debutează cu perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial când Austria este anexată Germaniei naziste, fără a se ține seama de părerea populației austriace. Deodată, fie că vizionezi filmul, fie că ești spectator în sala de teatru, are loc acea tranziție dintre lumi despre care vorbeam mai devreme, realitatea unui război pe care nu o poți evita. Repetițiile festivalului de la Salzburg sunt brusc întrerupte de patrulele celui de-al Treilea Reich, însăși fiica cea mare a Căpitanului Von Trapp conștientizează că frumoasa poveste de iubire ce o trăia este acum umbrită de interese politice. Căpitanul Von Trapp este obligat să se prezinte la Bremerhaven pentru a se alătura marinei, în timp ce familia sa ar rămâne în Salzburg. În încercarea lor de a părăsi Austria sunt opriți de către armatele germane, însă aceștia reușesc să își continue drumul pe jos, străbătând munții pentru a ajunge în Elveția.

“Climb every mountain, ford every stream, till you find your dream” sunt cuvintele ce răsună pe fundal în timp ce familia Von Trapp părăsește Austria nazistă, traversând Alpii. Despre aceste versuri s-ar putea spune că sunt doar versuri, al căror sens metaforic are rolul de a te ajuta să treci peste piedicile cu care te confrunți. Însă în acest caz, sensul versului nu este metaforic, familia Von Trapp este determinată a-și recăpăta libertatea, ajungând să traverseze munții la propriu pentru a-și urma visul.

Astfel, mesajul filmului devine despre modul în care percepem sau în care ar trebui să percepem viața. Adeseori un simplu impas te poate pune în numeroase dificultăți, adeseori experiența unui fost eșec te poate dezarma în fața prezentului. Însă filmul demonstrează cum, indiferent de context, te poți ridica și îți poți continua drumul. În ciuda contextului istoric, în ciuda gărzilor ce păzesc Festivalul din Salzburg, familia Von Trapp își ia ultimul “Farewell” pe scenă, înainte de escortarea căpitanului la Bremerhaven. Deznodământul pare destul de sigur în acest moment: armata nazistă a păstrat în custodie mașinile cu care familia plănuia să părăsească Austria și îi ține în continuare sub o atentă supraveghere fapt ce face aproape imposibilă ducerea la bun sfârșit a planului. Însă, familia reușește să se adăpostească la mânăstirea unde Maria cândva trăia și, după ce trupele naziste se destramă pentru a-i căuta, pleacă în continuare la drum, de această dată pe jos. 

Desigur, după interpretarea unei opere cinematografice, întotdeauna există un argument ce își joacă foarte bine rolul de a dezarma oponentul ce este convins de veridicitatea mesajului, argument reprezentat de niște cuvinte simple, dar cu o solidă putere dezarmantă: “Este doar un film/ o piesă.”. Însă, de această dată, există numeroase contraargumente ce pot anula dezolantul argument. Cu siguranță, maniera ludică în care este înfățișată prima parte, este un scenariu de film clasic. Însă, imediat după încheierea acestei povești, jocurile politice premergătoare unui război și un război în sine, readuc spectatorul încă visător, în lumea reală. Deodată, inclusiv “Edelweiss”-ul interpretat pe scena festivalului din Salzburg transmite emoții diferite față de cele transmise de prima sa interpretare în întâia parte a filmului, de această dată niște emoții nu la fel de pure, întrucât devin umbrite de teama zilei de mâine și a viitorului, sau poate chiar de absența sa. 

Mai mult decât atât, povestea descrisă în “Sunetul muzicii” reprezintă povestea adevăratei familii Von Trapp, bineînțeles, cu câteva licențe artistice prezente. La acea vreme, familia era cunoscută ca “The Von Trapp Family Singers” și era reprezentată, precum în film, de către căpitanul Von Trapp și Maria, alături de copiii lor (de dinainte și de după căsătorie). Familia era cunoscută pentru performanțele sale deosebite în Salzburg și în Viena în perioada interbelică, iar în 1936 a câștigat un premiu în cadrul Festivalului de la Salzburg. În perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial, când Adolf Hitler dorea anexarea Austriei Germaniei naziste, familia a decis să părăsească Austria, locuind pentru o perioadă în Italia și stabilindu-se definitiv în Statele Unite ale Americii, unde au ajuns cu foarte puțini bani, întrucât au pierdut o mare parte din averea familiei în urma colapsului bancar din Austria din anul 1935. Aici, familia și-a continuat performanțele artistice și a reușit să cucerească și inimile poporului american și să își recapete renumele de “The Von Trapp Family Singers”.

Așadar, deși ne-am ghidat într-adevăr după un scenariu de film pentru a înțelege un mesaj mai profund, povestea din spatele acestui scenariu este o poveste adevărată, o poveste care demonstrează că, atât timp cât știi ceea ce îți dă sens și putere și în ciuda tuturor dificultăților și piedicilor pe care le întâmpini, frumosul există în continuare, cât timp ești dispus să îl cauți. Neurologul austriac Viktor Frankl spune: “Life is never made unbearable by circumstances, but only by lack of meaning and purpose”. În cazul familiei Von Trapp, puterea de a merge mai departe, atât în film, cât și în realitate a fost dată de muzică și de bucuria de a cânta. 

Desigur, în momentul de față, a crede în frumos într-o lume în care o pandemie a lăsat și continuă sa lase în urmă victime nevinovate, poate fi contrar cu ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Însă, la o analiză mai atentă, putem descoperi și numeroase gesturi frumoase care adesea și poate mult prea frecvent, rămân trecute cu vederea: un profesor asistent de muzică în medicină al Houston Methodist Hospital a interpretat spectacole întregi dedicate pacienților internați pe secțiile de Terapie Intensivă. Timp de câteva săptămâni, oameni din întreaga lume au ieșit la ferestre pentru a aplauda personalul medical ce lupta împotriva virusului. Astfel, frumosul mesaj din “Sunetul Muzicii” îl putem regăsi inclusiv în viața cotidiană, în micile gesturi pe care adeseori alegem să le trecem cu vederea întrucât prioritizăm să ne concentrăm atenția asupra aspectelor negative din viața noastră. “Is the world dark? Sure. But there’s light, so much light. You just have to open your eyes and look.”.

Așadar, realizată în 1965 și câștigător a 5 premii Oscar, capodopera cinematografică “The sound of music”, rămâne un important reper în istoria filmului universal al cărui mesaj profund este îmbrăcat aparte în fiecare replică a personajelor și în fiecare vers al pieselor muzicale ce răsună în continuare pe cele mai mari scene ale lumii.

Edelweiss

Blossom of snow may you bloom and grow
Bloom and grow forever
Edelweiss, Edelweiss
Bless my homeland forever.

Autor: Andrada Maria Băncilă