Med Poets Society Club

Elli-Maria Păun

Uite luna…

Sunt toată un el -

şi el curge prin mine.

Ne contopim firav

și luna stă să ne anime.

Sunt toată un el și eu un nimeni.

Iasomia

Când două suflete se împletesc, veți vedea florile cum zâmbesc și copiii cum înfloresc!

Iubire, tu, călăuză atotștiutoare, leagă mâinile cu a ta lumină de visătoare.

Priviri onirice și cântece edenice, acum armonii angelice…

Naivitatea unui copil este acum naratorul al voastrei iubiri.

Efuziuni sentimentale care pictează suflete goale.

Mângâieri și alinări pline de candoare, nici singurătatea nu le vede bizare.

Uniți și veșnic ocrotiți, voi iubirea ați reușit să redefiniți.

Valuri primitoare, ale lumii felinare sunt ale voastre simțiri…

Ce nume frumos ați dat iubirii voi, cei doi miri!

Cine sunt?

Nu vreau să te mai simt, dar cine sunt eu să-i dictez inimii ce să facă?

Nu vreau să te mai țin, dar cine sunt eu să le spun mâinilor pe cine să îngrijească?

Nu vreau să te mai aud, ce lucru absurd…Cine sunt eu să îi spun sufletului pe ce melodie să danseze?

Nu vreau să te mai văd, dar îmi ești antidot, cine sunt ca să spun că nu-mi este dor?

Nu vreau să-ți mai simt mireasma și totuși te-aș mai ține puțin. Cine sunt eu, oare, să dictez naturii ce flori poate oferi?

Nu vreau să mai vreau…Dar uit că sunt doar un copil în jocul iubirii...Uit că sunt o ială pierdută.

Nu vreau să te mai am, dar cine sunt eu, oare, să îi spun destinului ce vreau să fac?

Aș vrea să te iubesc adânc, să te inspir departe, aș vrea sa mă contopesc în ritmul bătăilor inimii tale!

Cine sunt eu să vreau? Cine sunt eu să visez, când eu pot doar să iubesc?

Să iubesc, fără să văd, să iubesc, fără să dorm, să iubesc la infinit, fără a primi măcar o sărutare în schimb.