Med Poets Society Club - Chapter 2

Prematuri

De multe ori prematuri într-un timp prea rece, Luptând cu o patologie ce nu mai vrea să plece, Uneori icterici, apatici, alteori cianotici de supărare; Și chiar si-așa așteptăm un strop de alinare, Un semn răzlețit printre semne de vindecare. Firavi și mici ne zbatem în fața unui apogeu de vis, Mai greu ca noi, greu de omis… Mai respiră o dată și încă o dată- E șansa pentr-o altă soartă Făcând din creștere o artă!

Autor: Irina Tiron

Vis patologic

O leziune spre cer, o oază plină de mister, Ce ulcerează din ce în ce mai multe taine Și-n drum ascendent creează grele spaime. În suflet e un ancestral calor, O secetă cuprinsă de dolor, Un artefact de viziune tumefiată Roșie strigă spre a fi asfixiată… Era un vis ce funcționa odată, În forma sa mută, timidă, comprimată Un cer infectat de gânduri înalte Rămane adânc impregnat în carne Într-un timp latent, incandescent Lasă-n urmă un suflet greu, convalescent.

Autor: Irina Tiron