Med Poets Society Club - Chapter 9

Dor de gheață

Mă înec în clipele de despărțire cu lacrimi glaciale, ce mi se preling cu răutate pe obrazul rănit de atingerea ta denaturată, făcută cu ale tale degete fine și perfide, ce mă mint încontinuu cu viclenia unui tâlhar de dragoste, a unui hoț care îmi știe galeria de emoție și pereții inimii clădiți cu suferință.

Nu îmi amintesc cum să respir, cum să conviețuiesc cu aer nevinovat, când până și pietrele devin teatrale după ce le-ai marcat cu vorbe-ți goale și iluzorii. Nici ochii mei nu mai știu ce să înțeleagă din gesturile făpturilor nejudecate încă în tribunalul suprem al rațiunii. Dar urechile-mi sunt oare mai limpezi? Trăiesc în zbucium cu șoaptele, cu cântecele, cu sunetele care își caută calea de acces către timpanul meu atent ferit de arborizațiile inexistentului.

Mă declar strajă a pasiunii mele inhibate în nopțile de solitudine din apogeul dorinței, în timp ce trupul îmi e inundat malițios și de căință acută.

Sunt șovăitoare, pe aleea către un portal al recuperării suflului meu vital, pas cu pas, dar vântul ce îți poartă parfumul mă urmărește violent, îmi lezează buzele deshidratate și mă trage înapoi, spre tine și ale tale dulci-amare făgăduințe. Rezist și mă oblig să îmi ocrotesc gândurile de amintirea ta, căci drumul spre vindecare te izgonește din inima mea cât timp va mai bate pe acest Pământ. Ezit, totuși, și mă uit în spate… Mi se pare că îți văd chipul…

Încotro să mă îndrept?

Autor: Brighite-Maria Opriș